M-am apropiat cu pasi sfiosi de tine
Sa nu te trezesc din lumea ta
Pe care o-ndrazneam in lucirea blanda a ochilor
Si-n linistea deplina a gurii tale.
Erai o cetate cu portile inchise,
Impunatoare, nu prin multimea ostenilor dintr-insa
Ci prin mareata liniste-scut al unor taine
De care se tem cei mai vanjosi cuceritori,
Dar pasii mei nu s-au oprit in fata portii
Si-nvaluit cu-aceeasi liniste
Pe care ti-am furat-o,
Inauntru am patruns
Si-n loc de tine,asa cum te visam
Am gasit urgia unui strabun blestem
Ce si-a-ndreptat spre mine lancile,
Otrava mi s-a dat dintr-un pocal
Ornat cu nestemate si rubine
Zdrobit ma-ntorc din preajma cetatii
Si-nvat a ma feri de liniste,
Dar la ce bun,de-acum ar folosi
Cand oastea mea se-ntoarce nimicita?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu