ATAVISM

Somnoroasa murmuri cu voce monotona/si-n bratele-mi nervoase nimic nu mai visezi./Tu tremuri,dulce tremur al poftei ne-mplinite/Si ochii-nchizi,felino,cu unghii ascutite/Si te agati de mine ca iedera de gard/Intreg trupul tau arde si buzele iti ard./Si somnoroasa murmuri cu voce slaba,stinsa/Privirea rataceste pe-o latura de pat./Si te intrebi acuma,ce forta neinvinsa/Te-mpinse cu urgie in dulcele pacat.

INTALNIRE

E noapte si-amandoi facuram saltul;/Ne-am intalnit privirile pe-o stea/Departe mult fiind unul de altul/Sa nu ne poata cedea lumea rea./Iti simt suflarea calda langa mine,/Ti-aud soptirea glasului divin/Si dinspre bolta instelata vine/Un ingeras cu parul ebelin./El s-a desprins din spatiile-nalte/Unde tacerea e regina rece/Privirile pe rand si le imparte/Noi le privim si el ne intelege.Amor se cheama si-i demult pe lume/La multi le-a-ngemanat viata/Si-n seara asta pentru noi anume/A coborat din spatii reci ca gheata./Mi-auzi tu oare ruga mea-n tacere/Si-mi vezi lucirea ochilor spre stea?/Nu simti bataia inimii ce-ti cere/Iubire sfanta ca iubirea mea?/Din locul unde esti mi-auzi cantarea/Nostalgica si plina de chemare?/Sa cazi la pieptu-mi iar,sa-mi tin suflarea/Spre-a asculta placuta zbuciumare.

4nov,1965 Pitesti

Să te revăd aş vrea...

Să te revăd aş vrea acum
O clipă să-mi zâmbești
La braţ să ne plimbăm pe drum
Să-mi spui că mă iubești
Iar când te duci la casa ta
Să te petrec cu ochii
Să te visez când m-oi culca
"Şi-n vis să te apropii"
Când îmi șopteai cu blândul glas
Tu seara "noapte bună"
Nu mă-nduram să fac un pas
Strâns te țineam de mână.
Pe frunte mult te sărutam
Te sărutam cu sete
"Să fii cuminte" îţi șopteam
"Regina între fete"?
Aş vrea la piept iar să te strâng
Să iți sărut gurița
Şi mijlocelul să ți-l frâng
Când tu-mpleteşti cosiţa.
Ah, cât eram de fericit
Când tu erai cu mine!
Nimic în lume n-am iubit
Cum te iubesc pe tine.
Dar astăzi toate au trecut
Tu nu ești lângă mine
Aş fi dorit atât de mult
Să-ți fi fost ție mire...
De-atunci pot fi înconjurat
De mii și mii de fete
Eu tot mă simt înstrăinat
Căci mi-e de tine sete...

17 dec,1964 Seb T.

De-or trece nopţile cu lună

De-or trece nopțile cu lună
Fără să fii la pieptul meu
Când dulce-n ramuri vântul sună
Tu crede-mă că-mi va fi greu.
De trec perechi, perechi prin noapte
Pierdute în iubirea lor
Pe când eu singur văd pe toate
Tu crede-mă că-mi va fi dor.
De văd pe cer cum luna piere
Sub norii groși, atunci gândesc
O clipă, însă cu durere
Că tu nu ştii cât te iubesc.
Şi când revăd poteca noastră
Tristă... tăcută ca-n poveşti
Aş vrea să te știu la fereastră
Aş vrea să știu că mă iubești!


Fâlfani, 1964

De vei visa

De vei visa un cal înaripat
Cu coama bântuită de furtuni
Gândeşte-te la cel ce l-ai uitat;
Vei reuși tu însăți să te-mbuni?!
Ori un copac cu pasări părăsit,
Cu frunze moarte putrezite-n umbră
Gândeşte-te cu soarele-n zenit!
Vei auzi chemarea mea prelungă.
De vei visa un roșu trandafir,
O parfumată floare-ntunecată,
Să știi că sub al tău profund nadir
Arde închis o inima-ngropată.

Timpul care ne-a rămas

Stai mai aproape și lasă-mă
Să-ţi pătrund sufletul
Cu ochii mei obosiți
De atâta suferință.
Strânge-mi mâna ta
Căci a mea, fără vlagă,
Doar pentru mângâieri o păstrez,
Pentru timpul care ne-a rămas.
Inima, Pasăre-Phoenix, din ce fântână de dor ai băut
De nu renaști întreagă?
După plecarea ta timpul meu împietrește,iubito.
Te-ai ridicat să pleci
Cu atâta hotărâre
Care-mi strecoară lama rece a-ndoielii.

Am ascultat

Am ascultat cum marea striga cerul
Şi am dorit să-i fur în clipa aceea vocea
Şi să te chem din lumea ta,
Dar am aflat că cerul
Niciodată n-a auzit marea
Şi am tăcut...

1975

Ar fi fost mai bine

Ar fi fost mai bine
Să nu fi fost în Arcadia.
N-aş fi ajutat toamna să plângă
Cu lacrimi de frunze,
Pentru că n-aş fi ştiut
Să regret şi să freamăt
În vântul din răscruci imaginare...

Am să-ţi răspund

Am să-ţi răspund pe fila aceasta
Scuză-mă că am întârziat cu răspunsul.
A fost nevoie de timp
Pentru a impregna în filă
Mirosul fânului cosit de curând
Mirosul miriştilor arse de soare,
A fost nevoie de timp
Pentru a pregăti fila
Să suporte povara veştilor
Greu căzute din inima.
Mi-e teamă să nu dispară
Mirosul campestru al filei
Să nu suporte prea mult
Povara veştilor mele necitită,
Frumoasa mea,
De departe iubită...

Sebastian Toitan, Fâlfani

o singura privire

O singură privire e de-ajuns să-mi dai,iubito!
O singură privire, dar să aibă-n ea tot dorul adunat
Când depărtarea ne-a-nvăţat suspinul
Sub umbra tremurată a genelor să vad
Întunecată dorința luminându-se
De chipul meu adânc pierdut în tine
O singură privire e de-ajuns să-mi dai
Şi-atunci voi crede că mi-ai sărutat
Iubirea mea ce creşte pentru tine.

Sebastian Toitan-Fâlfani

si iar ma cheama dorul

si iar ma cheama dorul inapoi/si iar ma vad alaturea de voi