De-or trece nopțile cu lună
Fără să fii la pieptul meu
Când dulce-n ramuri vântul sună
Tu crede-mă că-mi va fi greu.
De trec perechi, perechi prin noapte
Pierdute în iubirea lor
Pe când eu singur văd pe toate
Tu crede-mă că-mi va fi dor.
De văd pe cer cum luna piere
Sub norii groși, atunci gândesc
O clipă, însă cu durere
Că tu nu ştii cât te iubesc.
Şi când revăd poteca noastră
Tristă... tăcută ca-n poveşti
Aş vrea să te știu la fereastră
Aş vrea să știu că mă iubești!
Fâlfani, 1964
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu