Timpul care ne-a rămas

Stai mai aproape și lasă-mă
Să-ţi pătrund sufletul
Cu ochii mei obosiți
De atâta suferință.
Strânge-mi mâna ta
Căci a mea, fără vlagă,
Doar pentru mângâieri o păstrez,
Pentru timpul care ne-a rămas.
Inima, Pasăre-Phoenix, din ce fântână de dor ai băut
De nu renaști întreagă?
După plecarea ta timpul meu împietrește,iubito.
Te-ai ridicat să pleci
Cu atâta hotărâre
Care-mi strecoară lama rece a-ndoielii.